1. 1. CE ESTE?
2. CU CINE ESTE IN OPOZIȚIE?
3. ÎN CE STRUCTURI SE CONCRETIZEAZĂ?
4. CU CE REZULTATE?
Ø Ø Ce este noul jurnalism?
Ø Ø Elemente de structură;
Ø Ø Cu cine este în opoziție;
Ø Ø Modelul comunist;
Ø Ø Modelul liberal;
Ø Ø O delimitare: ce este totalitarismul?
CE ESTE NOUL JURNALISM?
Nu este ceea ce cred persoane puțin sau deloc cunoscătoare, adică un jurnalism practicat de aproximativ zece ani, de când în țările fostului lagăr socialist a fost detronat comunismul. Noul jurnalism are o vechime de aproape 60 de ani și un loc de geneză pe continentul nord-american. În esența, coordonatele care îl definesc în raport cu jurnalismul care îl precedase până spre jumătatea secolului 20, sunt comprimate în câteva paradigme de conținut și doctrine, tehnici și genuri, sugerate de formulele: New Journalism, Newsfeature, Hard News, Soft News, No Comment! New journalism (noul jurnalism) este un curent lansat în presa americană în anii `60. Inițiatorii săi au manifestat repulsie față de jurnalismul de informare, caracterizat prin neutralitate și redare a adevărului, aidoma formelor lui din realitate, ceea ce atrăgea drept consecințe uniformitate, stereotipie si saturație la lectură. Acestui mod de a gândi menirea jurnalismului, i se opunea un principiu considerat axa a Noului jurnalism: nu “adevărul așa cum este”, ci “adevărul așa cum îl dau eu” (jurnalistul, n.n.). Semnificațiile inoției care se lansase sunt descrise in broșura Noul Jurnalism.
2. CU CINE ESTE IN OPOZIȚIE?
3. ÎN CE STRUCTURI SE CONCRETIZEAZĂ?
4. CU CE REZULTATE?
Ø Ø Ce este noul jurnalism?
Ø Ø Elemente de structură;
Ø Ø Cu cine este în opoziție;
Ø Ø Modelul comunist;
Ø Ø Modelul liberal;
Ø Ø O delimitare: ce este totalitarismul?
CE ESTE NOUL JURNALISM?
Nu este ceea ce cred persoane puțin sau deloc cunoscătoare, adică un jurnalism practicat de aproximativ zece ani, de când în țările fostului lagăr socialist a fost detronat comunismul. Noul jurnalism are o vechime de aproape 60 de ani și un loc de geneză pe continentul nord-american. În esența, coordonatele care îl definesc în raport cu jurnalismul care îl precedase până spre jumătatea secolului 20, sunt comprimate în câteva paradigme de conținut și doctrine, tehnici și genuri, sugerate de formulele: New Journalism, Newsfeature, Hard News, Soft News, No Comment! New journalism (noul jurnalism) este un curent lansat în presa americană în anii `60. Inițiatorii săi au manifestat repulsie față de jurnalismul de informare, caracterizat prin neutralitate și redare a adevărului, aidoma formelor lui din realitate, ceea ce atrăgea drept consecințe uniformitate, stereotipie si saturație la lectură. Acestui mod de a gândi menirea jurnalismului, i se opunea un principiu considerat axa a Noului jurnalism: nu “adevărul așa cum este”, ci “adevărul așa cum îl dau eu” (jurnalistul, n.n.). Semnificațiile inoției care se lansase sunt descrise in broșura Noul Jurnalism.
Nu părăsim însă titulatura in discuție, fără a sublinia faptul că temelor abordate în viziunea Noului Jurnalism li se oferă posibilitatea de a ieși din rigorile celor “5-W” (Cine? Ce? Când? Cum? Cu ce efect?), prin libertatea relației de interpretare a faptelor, într-un cadru favorizant al tehnicilor de redactare, aflate la granița cu beletristica, punte de acces spre narațiuni mixte, empirico-ficționale.
ELEMENTE DE STRUCTURĂ.
Pornind de la acestă orientare, Noul jurnalism aduce în prim plan genuri , cum ar fi newsfeture(reportajul)
ELEMENTE DE STRUCTURĂ.
Pornind de la acestă orientare, Noul jurnalism aduce în prim plan genuri , cum ar fi newsfeture(reportajul)
Ramurile acestuia sunt: Advocacy Journalism (jurnalism avocat, sau în alți termeni, jurnalism participativ, bătăios, partizan, ignorând factori obiectivi care țin de echidistanța); jurnalism de opinie, specific editorialelor, dezbaterilor din presa electronică, recenziilor, cronicilor (termenul care îl consacrează in presa americană este reviewing);
Adversial Journalism (jurnalism de opozitie, dirijat spre forurile Puterii politico- administrative, sau, în cazul ziarelor de partid, opoziție versus opoziție); Yellow Journalism (parainformare, suprainformare substantializată cu fapte diverse care ies din comun- crize, maladii, catastrofe, răsturnări politice, statale, exotisme, excentrisme, stări patologice); Interpretative reporting (varianta americană a anchetei de presă, a reportajului de investigare, demersuri jurnalistice dificile, de durată, în căutarea adevărurilor ascunse, texte dintre cele mai incitante); Hard News si Soft News (știri, relatări, reportaje marcate de acuitate, care trebuie tipărite cu prioritate față de aceleași genuri “soft’, neîngradite de factorul temporal). Împreună cu alte genuri (rubrici) care “hrănesc” cititorul cu noutăti la zi și servicii indispensabile existenței sale, “hard news” și “soft news” sunt plasate în perimetrul Jurnalismului de serviciu. Toate componentele Noului Jurnalism pâna aici schițate, ne trimit gândul, măcar virtual la obținerea feed-back-ului așteptat de jurnaliști sau, de ce nu la prea cunoscutul anglicism No comment (reacții), dar reacții în sens negativ, din motive explicabile sau nu în context.
CU CINE ESTE ÎN OPOZIȚIE?
În opoziție cu cine este Noul Jurnalism? În primul rând, în opoziție cu el însuși, pe diferitele sale trepte de evoluție. De exemplu, în presa americană de până spre deceniul 6 al secolului trecut, dominau cu mesajele informative. Noul Jurnalism a intrat în opoziție cu acestea, prin paradigma unei structuri de text interpretativ -comentative și parțial fictionale.
Dar gradul cel mai înalt de opoziție, prin care Noul Jurnalism se diferențiază de alte tipuri de presă, este creat de opoziția de model doctrinar, care atrage dupa sine un șir de contrapuneri conceptuale, tematice, stilistice. O asemenea severă opoziție, este aceea dintre jurnalismul de tip model liberal și jurnalismul de tip comunist.
Înainte de a schița dubletele de opoziții Jurnalism totalitar -Jurnalism liberal, consemnăm pe scurt trăsăturile de bază ale modelului de presă comunist și liberal.
În opoziție cu cine este Noul Jurnalism? În primul rând, în opoziție cu el însuși, pe diferitele sale trepte de evoluție. De exemplu, în presa americană de până spre deceniul 6 al secolului trecut, dominau cu mesajele informative. Noul Jurnalism a intrat în opoziție cu acestea, prin paradigma unei structuri de text interpretativ -comentative și parțial fictionale.
Dar gradul cel mai înalt de opoziție, prin care Noul Jurnalism se diferențiază de alte tipuri de presă, este creat de opoziția de model doctrinar, care atrage dupa sine un șir de contrapuneri conceptuale, tematice, stilistice. O asemenea severă opoziție, este aceea dintre jurnalismul de tip model liberal și jurnalismul de tip comunist.
Înainte de a schița dubletele de opoziții Jurnalism totalitar -Jurnalism liberal, consemnăm pe scurt trăsăturile de bază ale modelului de presă comunist și liberal.
Caracterizarea acestor modele rezultă din cercetările pe care profesorii americani Fred Siebert, Theodore Peterson si Wilbur Schramm le-au publicat în secțiunea Four Therories of the Press (1956), unde sunt analizate, succesiv, modelele autoritatist, liberal, comunist și cel al serviciului public. Asupra acestor modele s-au purtat discuții, s-au făcut nuanțări și departajări ulterioare, toate subordonate principiului referitor la rolul social al presei (in detaliu, M. Coman, op. cit. Rolul
presei in societate, p. 87-l04). Cum la fiecare dintre modele vom avea prilejul să mai revenim, aici nu facem altceva decât să rezumăm ceea ce ni se pare a fi relevant în opoziția modelul comunist-modelul liberal
presei in societate, p. 87-l04). Cum la fiecare dintre modele vom avea prilejul să mai revenim, aici nu facem altceva decât să rezumăm ceea ce ni se pare a fi relevant în opoziția modelul comunist-modelul liberal
MODELUL COMUNIST
Presa este o armă a puterii prin care aceasta mobilizează, organizează, conduce masele în procesul de atingere a unor obiective politico-economice si propagandistice din programul Partidului Unic.
Atingerea acestor obiective nu este posibilă decât în condițiile în care presa este controlată, sub multiple aspecte, de partid (resurse, personal, programe), ceea ce exclude posibilitatea unei prese alternative.
Organigramele redacționale sunt construite stereotip, în formulă piramidală, factorii de decizie fiind cei de rf, evident aserviți prin calitatea lor politică puterii, iar la baza piramidei, jurnaliștii, obligați să scrie tezist, sub veghea cenzurii generalizate.
Accesul publicului la informație este posibil numai prin intermediul instanțelor silite și controlate de putere, ceea ce semnifică un număr limitat de ziare și reviste, de ore de program în audiovizual și tendenționism tematic în toate situațiile.
MODELUL LIBERAL
Potrivit doctrinei liberale, drepturile individului sunt sacre (fericirea, prosperitatea, libertatea de exprimare devin drepturi inalienabile).
O parte din amintitele drepturi pot fi cedate de indivizi, în baza unui “contract social”, statului, partidelor, liderilor politici cu conditia ca cei care le primesc să accepte controlul celor care le cedează amendarea, după împrejurări, prin sistemul alegerilor, referendumurilor, dezbaterilor publice.
Pentru ca indivizii să aibă posibilitatea să verifice dacă li se respectă drepturile cedate, ei au nevoie să cunoască adevărul, pe o piața liberă a informațiilor, ideilor, opiniilor, care nu este alta decât piața creată de produsele presei libere,independente, autonome economic.
Presa are rolul de a vehicula idei și informații despre modul în care instituțiile își onorează angajamentele electorale sau de guvernământ exercitand, simultan și un control asupra instanțelor puterii, în postura de “watch-dog” (câine de pază)
Presa este o armă a puterii prin care aceasta mobilizează, organizează, conduce masele în procesul de atingere a unor obiective politico-economice si propagandistice din programul Partidului Unic.
Atingerea acestor obiective nu este posibilă decât în condițiile în care presa este controlată, sub multiple aspecte, de partid (resurse, personal, programe), ceea ce exclude posibilitatea unei prese alternative.
Organigramele redacționale sunt construite stereotip, în formulă piramidală, factorii de decizie fiind cei de rf, evident aserviți prin calitatea lor politică puterii, iar la baza piramidei, jurnaliștii, obligați să scrie tezist, sub veghea cenzurii generalizate.
Accesul publicului la informație este posibil numai prin intermediul instanțelor silite și controlate de putere, ceea ce semnifică un număr limitat de ziare și reviste, de ore de program în audiovizual și tendenționism tematic în toate situațiile.
MODELUL LIBERAL
Potrivit doctrinei liberale, drepturile individului sunt sacre (fericirea, prosperitatea, libertatea de exprimare devin drepturi inalienabile).
O parte din amintitele drepturi pot fi cedate de indivizi, în baza unui “contract social”, statului, partidelor, liderilor politici cu conditia ca cei care le primesc să accepte controlul celor care le cedează amendarea, după împrejurări, prin sistemul alegerilor, referendumurilor, dezbaterilor publice.
Pentru ca indivizii să aibă posibilitatea să verifice dacă li se respectă drepturile cedate, ei au nevoie să cunoască adevărul, pe o piața liberă a informațiilor, ideilor, opiniilor, care nu este alta decât piața creată de produsele presei libere,independente, autonome economic.
Presa are rolul de a vehicula idei și informații despre modul în care instituțiile își onorează angajamentele electorale sau de guvernământ exercitand, simultan și un control asupra instanțelor puterii, în postura de “watch-dog” (câine de pază)
Informând corect, constant și în orice problemă care relaționează individul-statul-Puterea, presa are prilejul să-și dezvolte un arsenal tematic și de mijloace publicistice dinamic, contribuind și la procesul civico-etic și educațional al oamenilor în context democratic. În același timp, toate aceste privilegii oferite presei de modelul liberal sunt conexionate legilor pieței, ale concurenței și profitului, legi care afectează/pot afecta logica cererii și a ofertei, premisă a anulării cadrului benefic al modelului liberal,împins adesea spre riante publicitare, comerciale și/sau deliberat partizane.
